POVESTEA MEA: Mă plictiseam în castelul meu singuratic. Aşa că într-o zi am răpit un băiat care fusese rănit de cioburile unei oglinzi magice sparte şi nu mai simţea nimic. Dar el avea o micuţă prietenă, care a înfruntat numeroase aventuri periculoase pentru a-şi găsi prietenul. Când a ajuns în castelul meu, Kay nu a recunoscut-o, fiindcă avea inima îngheţată. Gerda a plâns iar lacrimile ei i-au încălzit inima lui Kay. Ei au părăsit palatul meu, iar eu am rămas singură din nou.
MESAJUL MEU: Eşti într-o stare de izolare care nu este sănătoasă. Asta trebuie să înceteze. Trebuie să ieşi din castelul tău de gheaţă, trebuie să-ţi faci noi prieteni, trebuie să înveţi cum să încălzeşti lumea ta. Ai experimentat prea mult timp singurătatea şi autarhia. Trebuie să vină din nou primăvara. Ai nevoie de soare, de flori, de copaci verzi. Deci, pune capăt propriei tale ierni şi du-te să creezi noi legături fericite.
