POVESTEA MEA: Îl iubeam atât de mult, era atât de chipeş! L-am salvat de la înec. Dar el era un prinţ din lumea oamenilor, iar eu, o sirenă care trăia sub ape. O iubire imposibilă. Aşa că m-am dus la Vrăjitoarea Mării şi am făcut un târg periculos cu ea: am căpătat picioare omeneşti, dar care mă dureau. Din păcate, prinţul a ales o altă femeie. Mi-a fost inima frântă fiindcă m-am sacrificat şi am îndurat atâta pentru acest bărbat. În disperare, am ales moartea şi am plecat, în sfârşit, în Rai.
MESAJUL MEU: Ceva nu e foarte sănătos şi/sau drept aici. Se pare că doar tu faci toate eforturile. Înoţi în ape tulburi. Fii precaut(ă) la târguri necinstite. Ai speranţe mari şi iubire pură. Dar o iubire care te face să te sacrifici şi să suferi nu este Adevărata Iubire. Acelaşi lucru este valabil în orice fel de relaţii sau circumstanţe. Salvează-te din această poveste care este un drum închis şi du-te să cauţi mări mai luminoase, în altă parte.
