FLUTURII DIN BEZNĂ VORBESC:
Viața și schimbarea vor durea. Dar nu întotdeauna. Nu trebuie să ne încrâncenăm și să facem lucrurile mai dificile decât ar trebui să fie. Dar împotrivindu-ne lucrurilor care ne produc frică, dăm putere fricii și suferinței, din nou și din nou, până când frica de frică devine atât de imensă încât ne vom feri de orice ne-ar putea aduce dezamăgire. Dar fiecare risc pe care ni-l asumăm poate duce acolo. Și merită, orice ar fi! Ne temem de veștile rele. Dar când primim vești bune ne speriem de implicațiile pe care ar putea să le aibă. Ne temem de ghinion – dar și când avem noroc ne temem că nu o să ne mai placă nimeni și ceilalți vor deveni invidioși. Este natural să ai aceste gânduri și sentimente – dar nu este nici natural nici sănătos să le lași să îți influențeze alegerile. Sunt cei mai nedemni de încredere indicatori pentru creșterea și evoluția noastră. Te-ai ascuns suficient de mult de schimbare, de teama de a nu fi rănit(ă), dar ai fost rănit(ă) oricum… Acum, speranța revine și odată cu ea și curajul tău.
DESPRE FLUTURII DIN BEZNĂ
Fluturele din beznă este fluturele speranței care vine la noi atunci când nu ne mai vedem binecuvântările și începem să ne plângem de milă. Devenim obsedați de găsirea unei cauze a suferinței noastre și dăm vina pe ceilalți, pe noi înșine, fără să știm că transcenderea dorinței de a ne plânge de milă este o parte esențială a evadării din suferință și puntea noastră spre o conștiință mult mai evoluată. Este de înțeles că sălbăticiunile au atins deja acest stadiu, pentru că ele nu își plâng de milă.
Oricât de mult am evolua, mereu vom avea lecții. În pofida evoluției, este important să știm că marile teme ale vieții noastre, granițele sau ”geis” cum se numesc în tradiția celtică. vor genera lecții pentru noi iar aceste lecții vor fi uneori dureroase sau provocatoare. Dar pe măsură ce evoluăm ”mai sus” (deși nu ”sus” în sens ierarhic ci în sensul unei evoluții până la stadiul ”de a nu mai lua totul personal”) vom experimenta din ce în ce mai puțină frică. Evoluția este practică și schimbare, O ființă mai puțin evoluată va lua toate situațiile personal, va căuta răzbunare, sau echilibrarea situației, va face lumea să se potrivească poveștii sale. O ființă evoluată privește modul cum lumea îi hrănește povestea interioară, înțelege că nu este ceva personal, face ajustările de rigoare, lucrează la vindecarea sinelui, caută activ oportunități pentru a practica aceste noi acțiuni și făcând asta învață lecția. Apoi se detașează și merge înainte – dar înțelepciunea lecției nu este niciodată uitată. Înțelepciunea este trăită și practicată zi de zi la fel de natural ca respirația. La fel de natural cum omida se transformă în fluture.
DIVINAȚIE:
Ai început să te obișnuiești cu ideea că lucrurile sunt întunecate și urâte și asta ți-a creat un mod de gândire pesimist – iar fluturele din beznă vine să taie acest văl de ceață al victimizării și să îți arate cum să ieși la lumină. Întunericul a fost un loc de odihnă și de solitudine, dar așa cum arată și fluturele, a sosit momentul să scapi de frica de a fi văzut(ă) și să ieși la lumină, în public, și chiar să devii o ființă mai socială și sociabilă. Vei avea întotdeauna acest loc sigur la care te poți întoarce – dar deocamdată fluturele te invită să ieși la soare. Este timpul să faci lucruri care să trimită Universului un mesaj puternic despre faptul că îmbrățișezi speranța – pentru că speranța a venit în căutarea ta și nu poți nega dulcea ei prezență în viața ta, oricât de trist(ă) te-ai simțit. Este timpul să ieși la lumină și să te joci o vreme.
”Astăzi nu este ieri. Noi înșine ne schimbăm, deci cum ar putea acțiunile și gândurile noastre, mereu potrivite momentului, să rămână la fel? Schimbarea este dureroasă, dar foarte necesară și dacă amintirile au forța și meritul lor, la fel are și speranța” (Thomas Carlyle – poet și filozof, 1795-1881)
